0( zero) plus

O doamna eleganta pana si intr-o anosta camasa de noapte, plina de vanatai pe brate, cade pe patul Spitalului de Urgenta, intr-o rezerva curatica. Doua hematoame sunt la un pas sa ii explodeze in stomac. Fiica-sa, transfigurata de nesomn si suferinta, si sora-sa, medic de profesie, imaginea perfecta a neputintei in acele momente, se roaga. Fiul, care si-a gasit cu greu bilet de avion in miez de noapte, trebuie sa soseasca de la Paris. A doua zi. Sanse 50-50, spune mecanic, dar raspicat, o doctorita cu ochi minunati, albastri- verzui, pe care insa nu are curaj sa-i faca sa se intalneasca macar o clipa, cu ai mei. Cineva, undeva, minte. Doamna isi coboara ochii mai frumosi decat ai doctoritei, pune pleoapa peste pleopa. Totul se intuneca in mintea ei, iar un tunel lung, cu limita la infinit, isi deschide agale usile imense, albe. Merge, paseste temator, mai exact pluteste intr-o lume in care lacrimile curg pe niste bucati de teracota, capete adormite, dar cu trasaturi fine si frumoase, ies din namol, undeva departe se vede un cer, albastru-verzui ca marea din insulele la care visam. Lacrimile se scurg si incet si continua sa spele bucatile maronii si foarte murdare ale sobei de teracota, unde manca cu manutele, mica fiind cate o bucata uscata de mamaliga. Cercul se miscoreaza, iar marea pare mica. Cat buricul unui prunc. Brusc, lumina curatza totul, lacrimile dispar, iar pleoapele capata o forta divina sa-si revina. Doamna de 71 de ani se trezeste dupa un minut din moarte clinica si rosteste simplu, dar foarte clar: 0( zero) plus. Doamna, fosta directoare de scoala, profesor de matematica, a dat una dintre cele mai frumoase definitii ale vietii ce mi-a fost dat vreodata sa aud: 0( zero) plus.

EXPLICATIE
Doamna din poveste este matusa mea si… traieste. Am ales ca saptamana aceasta sa nu scriu despre sport. O mica exceptie, care cred ca-mi va fi iertata de cei care ma ” gazduiesc” cu toata dragostea lor pe portalul Romanian Letters.

Posted in Blog